Într-o zi călduroasă, într-o pădure liniștită, un leu mare și puternic dormea sub umbra unui copac. Sforăia ușor, cu capul lui greu sprijinit pe labele din față. Dintr-o dată, un șoricel mititel, curios și cam speriat, alergă chiar peste nasul leului! – Oh, nu! gâfâi șoricelul, oprindu-se brusc. Ce-am făcut?! Leul s-a trezit și a ridicat încet capul. Cu o mișcare rapidă, a pus laba peste șoricel și a mormăit furios: – Cine m-a trezit?! Cine îndrăznește să-mi tulbure somnul?!
--------
2:18
Cioara care voia să fie păun
A fost odată o cioară curioasă care, într-o zi, ajunse într-o fermă și zări în fața ei doi păuni falnici, cu pene strălucitoare și cozi colorate ca un curcubeu. — Vai, ce frumusețe! — șopti cioara cu ochii mari. — N-am mai văzut niciodată pene așa de minunate! Se apropie sfioasă și întrebă: — Ce păsări sunteți voi, de arătați ca niște bijuterii? Unul dintre păuni își desfăcu coada impunătoare și răspunse cu mândrie: — Suntem păuni! Așa ne-a lăsat natura, frumoși și eleganți.
--------
3:06
Ursul păcălit de vulpe
Era odată o vulpe tare vicleană, ca toate vulpile. Umblase toată noaptea înfometată, fără să găsească nimic de mâncare. Dimineața, s-a așezat sub o tufă, obosită și cu burta goală. – Ce să fac eu acum? Mă roade foamea! spuse ea, oftând. Deodată, simți un miros de pește. Ridică repede capul și ce să vadă? Un car plin cu pește se apropia pe drum, tras de doi boi. – Aha! Iaca și prada mea, se bucură vulpea. Stai să vezi ce păcăleală le trag eu! Se tăvăli în mijlocul drumului și se făcu că e moartă. Țăranul care mâna carul o zări și zise: – Bre! Da' cum de-a murit vulpea taman aici? Ce cațaveică frumoasă o să-i fac nevestii mele! O apucă de ceafă și o aruncă în car, peste grămada de pește. – Hăis! Cea! Hai, boii mei! strigă el, și porni din nou.
--------
3:36
Vulpea și strugurii
Într-o zi de vară călduroasă, o vulpe roșcată, subțire și tare flămândă mergea alene prin pădure. – Uf, ce foame mi-e! Aș mânca și o coajă de pâine! zise vulpea, plimbându-se cu burta lipită de șira spinării. Cum mergea ea așa, ce să vezi? Vazu Un gard, iar dincolo de el… o vie! Și în vie, o boltă cu cei mai mari și mai dulci struguri pe care îi văzuse vreodată.
--------
1:49
Ridichea uriașă
A fost odată un bunic care a plantat o ridiche în grădinița lui. – Hai să vedem ce-o să iasă! a zis moșul vesel. Zilele au trecut, și ridichea a crescut, și-a tot crescut… pân’ a ajuns mai mare decât capul unui om! Într-o dimineață, moșul s-a uitat la ea cu ochii mari: – Ei, asta da ridiche! Cred că a venit vremea s-o scot din pământ. A apucat ridichea de frunze și… trage și trage…
Österreich